TIMPUL
Timpul ne insoteste pretutindeni, amintindu-ne de unicitatea si importanta fiecarei clipe a trecerii noastre prin viata.
Dar ce este timpul?
Definirea timpului este una dintre cele mai dificile sarcini, nu numai din punct de vedere filozofic sau psihologic, dar şi fizic. Timpul este una dintre dimensiunile din Univers, diferita de dimensiunile spatiale prin aceea ca el ordonează evenimentele intr-o succesiune ireversibila.
Demonstratia lui Albert Einstein conform careia timpul este relativ a fost un adevarat soc si pentru comunitatea stiintifica, si pentru cea religioasa. Pe scurt si pe intelesul tuturor, esenta teoriei este ca „timpul meu nu este acelasi cu timpul tau, daca ne miscam diferit.“ Daca iei, de exemplu, un avion de la Bucuresti la Cape Town, vei fi in contratimp cu cateva nanosecunde (nanosecunda este a miliarda parte dintr-o secunda) fata de cei ramasi pe loc.Deformarea timpului prin miscare se numeste efect de dilatatie si poate fi demonstrata folosind ceasuri atomice.
Si deci ce ar fi timpul? o alta acceptiune, una filozofica ar fi ca: Timpul este un fluviu imens care duce cu el evenimentele din universul nostru. Timpul are o singura directie. El nu se mai intoarce niciodata. El este valabil ca un efect al miscarii( transformarii) materiei in univers.
Timpul ne forteaza la anumite situatii pe care nu le mai putem schimba. Orice fapta pe care ai facut-o nu mai poate fi anulata, nici modificata. Timpul nu se mai intoarce inapoi. Nu poti sa experimentezi acelasi eveniment de doua ori. Fiecare ” celula ” a timpului este umpluta cu evenimentul pe care il oferi in succesiunes lui si atit. Regretele nu pot schimba nimic. De aceea grija noastra este ” Cu ce umplem celulele timpului?.
Timpul nu ne este la dispozitie . De el trebuie sa ne agatam cumva. Singura clipa in care putem sa folosim timpul in favoarea noastra este prezentul. Trecutul nu se mai poate schimba, iar viitorul nu il cunoastem . Presentul este al nostru, dar uneori este prea scurt.
Gabriela Elena a zis,
mai 1, 2010 la 7:57 am
Am ales pentru acest articol al tau, trei citate ce au in vedere TIMPUL si o poezie:
“Pendula arata clipa, dar cine arata vesnicia?” – Walt Whitman
“Mai tarziu va deveni prea tarziu.” – Octavian Paler
“Nu ma gandesc niciodata la viitor, deoarece vine destul de repede.” – Albert Einstein
SCARA LA CER
Marin Sorescu
“Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer – zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!”
Marin Sorescu
Timpul…
Mereu vom constata cat de repede trece….
un nou sens a zis,
mai 7, 2010 la 3:36 pm
stiu si eu poezia e formidabila, daca nu ma insel a fost ultima pe care a scris-o M. Sorescu
Camelia a zis,
mai 5, 2010 la 5:41 pm
Cum este cu cei care percep cele 24 de ore ca fiind 16? Sunt cei care folosesc, şi nu e stereotipie, expresia “nu-mi ajunge timpul”? E ceva legat de frecvenţa undelor alfa…nu mai ştiu sigur… Cunoşti subiectul?
În altă ordine de idei… Bună seara, Xaender!
Camelia a zis,
mai 5, 2010 la 5:43 pm
http://www.revistafelicia.ro/articol_1000488/ziua_are_16_ore_nu_24.html
Am găsit articolul!
Pentru tine… « Ҩ Gabriela Elena a zis,
mai 6, 2010 la 9:30 pm
[...] Xaender Filip [...]
Melodia mea… « Ҩ Gabriela Elena a zis,
mai 9, 2010 la 4:49 pm
[...] nota muzicala care compune cantecul meu, se ascunde in vant, in textura rigida a pietrelor, in sideful scoicilor, in nisipul umezit si incalzit de soare, in apa [...]
xaender a zis,
mai 12, 2010 la 2:06 pm
@Gabriela
Multumesc este senzationala poezia.
Si de asemenea multumesc de urari.
@Camelia
Da cunosc subiectul, sincer am citit mult despre acest subiect si mai ales cartile dr. Emil Strainu sunt formidabile. Practic lumea noastra este asa cum o percepem noi poate ea este cu totul alta, dar noi din pacate suntem limitati de simturile pe care le avem.
@un nou sens
Da este ultima poezie a lui Marin Sorescu si poate si cea mai trista.
un nou sens a zis,
mai 12, 2010 la 2:56 pm
mie nu mi se pare trista deloc… este doar reala